Psihometria reprezinta o abilitate psihica din sfera paranormalului care ii permite persoanei sa simta sau sa citeasca trecutului unui obiect doar prin simpla atingere a acestuia. Aceasta citire se poate intampla si in cazul in care cel inzestrat cu o asemenea putere tine un obiect in mana sau il duce la frunte. Citirea in sine poate fi reprezentata de imagini, sentimente, mirosuri, sunete sau gusturi care vin pur si simplu in mintea persoanei ce realizeaza citirea.
Ca si in cazul altor abilitati de ordin psihic, psihometria reprezinta o tehnica de conjurare, o modalitate de a vedea ceva ce in mod obisnuit nu ar putea fi vazut de oricine cu ochiul liber. Asa cum unele persoane pot avea viziuni daca privesc intr-un glob de sticla, altele privesc apa sau se concentreaza inchizand ochii, altii pot vedea in trecut prin atingeri. Cei care au astfel de abilitati poarta numele de psihometristi si acestia detin puterea de a tine in mana un obiect vechi, putand descrie persoanele care l-au folosit, cand a fost folosit acesta, ce simtea persoana care l-a folosit si alte lucruri asemenea. Se pare ca emotiile, sentimentele si trairile raman cel mai adesea imprimate in istoria obiectelor vechi, astfel incat psihometristii pot simti ceea ce au simtit proprietarii obiectului studiat, pot intelege ce personalitate a avut acea persoana si chiar pot afla cum a murit aceasta. Totul depinde insa de psihic, de specialist si de abilitatile acestuia, nu toate citirile pot fi corecte, caci acuratetea cu care psihometristul vede in trecut variaza.
Psihometria a luat nastere in 1842, fiind creatia lui Joseph R Buchanan, un profesor de fiziologie american, cel care a experimentat pentru prima data cu acest tip de putere supranaturala. Termenul provine din alaturarea a doi termeni de origine greceasca: psyche insemnand suflet iar metron insemnand masura. In cartea sa Journal of Man (Jurnalul Omenirii), cercetatorul american a insemnat rezultatele unui experiment realizat cu ajutorul studentilor sai.
In cadrul experimentului, acesta a pus un numar de substante si medicamente diferite in niste pahare si i-a rugat pe studentii sai sa ghiceasca ce nume poarta fiecare substanta in parte. Spre surprinderea sa, rata succesului cu care studentii au reusit sa descifreze ce se afla in fiecare pahar intrecea limita norocului, astfel incat cercetatorul a ajuns la concluzia ca acest fenomen poate fi explicat prin teoria conform careia toate obiectele au un suflet, un spirit, care retine amintiri.
Un alt profesor american, inspirat fiind de studiile lui Buchanan in psihometrie, a realizat propriul experiment in 1854, si fiindca era un reputat profesor de geologie, William Dento a folosit specimene de ordin geologic pentru a observa daca si acestea pot fi observate in acelasi fel cu ajutorul psihometriei. El a fost ajutat de sora sa. Acesta a invelit specimenele geologice in bucati de panza iar sora sa le-a dus la frunte, primind astfel imagini vii ale acestora, fara a le pipai, obtinand descrieri clare ale bucatilor de roca ascunse.
Psihometria a fost descoperita si in Germania anilor 1920, cand un cercetator si expert in campul psihic a descoperit puteri de acest fel la o pacienta de-a sa. Acesta povesteste ca pacienta sa intra in transa atunci cand tinea un obiect in mana, putand descrie in acele momente detalii referitoare la trecutul si prezentul obiectului tinut in mana: mirosuri, imagini, si chiar evenimente prin care a trecut obiectul tinut in mana. Cercetatorul german a ajuns a concluzia ca psihometristii pot sa se acordeze la vibratiile pe care le scot obiectele, reusind sa simta aceste vibratii atunci cand tin un obiect in mana.
Cum functioneaza psihometria?
Se pare ca, in cercurile academice, teoria vibratiilor este cea care are intaietate. Conform unui concept psihic New Age, emotiile , sentimentele si actiunile din trecut sunt imprimate in obiecte prin intermediul vibratiilor pe care cei inzestrati psihic le pot simti. Exista insa si o explicatie stiintifica a acestui fenomen.
Un cercetator american sustine ca abilitatile psihometrice sugereaza ca trecutul nu este cu totul pierdut si ca el inca exista undeva, putand fi accesibil gratie perceptiei umane. Acesta propune si o explicatie stiintifica a teoriei sale. Avand in vedere ca, din punct de vedere stiintific, materia se reduce la nivel subatomic la ceea ce poate fi descris ca si vibratii, realitatea si constiinta pot exista intr-o stare holografica in care trecutul, prezentul si viitorul raman imprimate. Cei care au abilitati psihometrice pot ajunge la acea holograma caci toate actiunile raman imprimate in aceasta si posibilitatea de a le accesa ramane viabila.
Alte teorii privitoare la psihometrie si la viabilitatea acesteia au fost enuntate de alti oameni de stiinta din domeniul psihicului. Multi cred ca informatiile raman imprimate in aura obiectului, in campul de energie care inconjoara orice obiect, cuprinzand astfel trecutul si prezentul acestuia. In spatele acestei teorii se afla ideea conform careia mintea umana emite o aura la 360 de grade si astfel imprima orice obiect aflat in imediata apropiere. Cum orice obiect are un oarecare grad de porozitate, indiferent de cat de fin sau neted ar parea, in aceste mici crevase raman impregnate aurele mentale ale celor care detin un obiect intr-un anumit moment.
Alti cercetatori din domeniu considera ca psihometristii ar reprezenta un fel de aparat de inregistrare, mai ales avand in vedere ca si corpul uman detine un camp de energie. Cum obiectele sunt adesea lasate mostenire in familie, acestea vor avea informatii referitoare la toti fostii proprietari, iar psihometristii pot intelege aceste informatii si le pot “derula”, intelegand si obtinand informatii din trecutul obiectului pe care il analizeaza.
Alti cercetatori considera ca psihometria reprezinta un tip de clarviziune de care dispun inzestratii. Aceata teorie se explica prin faptul ca psihometristul poate pbtine informatii direct de la proprietarul obiectului analizat prin intermediul telepatiei sau se poate folosi de clarviziuni pentru a determina evenimente din trecutul obiectului si al propietarului acestuia. Obiectul in sine ar putea deveni doar o ancora care il mentine pe clarvazator concentrat in ceea ce face.
Psihometristi celebri
Gerard Croiset este unul din cei mai cunoscuti specialisti in acest domeniu. In anii 1930 si 1940, Croiset era un colaborator cunoscut al serviciilor de politie europene, folosindu-si puterile psihometrice ca si detectiv psihic. El venea in ajutorul fortelor de politie olandeze si fortelor politienesti europene pentru a ajuta in rezolvarea unor cazuri foarte complicate. Croiset a ajutat si in cazul disparitiei unei fetite de patru ani din New York. Folosindu-se doar de o poza a acesteia, o haina de-a ei si o harta a orasului, Croiset a determinat ca aceasta era moarta, descoperind locatia cadavrului ei si ucigasul care a fost mai apoi prins si condamnat pentru fapta sa.
Un alt psihometrist faimos – poate cel mai cunoscut specialist – este rusul Stefan Ossowiecki, care a devenit o celebritate in anii 1930. Acesta a ajutat la gasirea obiectelor pierdute, la cazuri de criminalistica si a participat si la diverse experimente in cadrul carora a demonstrat ca puterile sale sunt reale. Un ungar l-a provocat la un test suprem ce avea sa inceapa la opt ani dupa moartea sa. Ungurul a lasat un pachet misterios in grija cuiva, iar peste opt ani, Ossowiecki trebuia sa descopere poza sa dintr-un sir de fotografii diferite – ceea ce a si facut, spunand numeroase detalii din viata ungurului pe care nu ar fi avut cum sa le stie avand in vedere ca nu l-a cunoscut niciodata – pentru ca mai apoi sa identifice barbatul care a tinut cutia la pastrare timp de opt ani.
La primirea cutiei, a ghicit imediat ca in aceasta se aflau minerale vulcanice si zahar, ceea ce s-a dovedit a fi celofanul pentru dulciuri in care se aflau rocile. In cadrul altor experimente, psihometristul a descris pe baza unor ramasite vechi de mii de ani, modul in care traiau oamenii preistorici, oferind informatii care s-au dovedit a fi reale dupa cativa ani buni, in urma unor noi descoperiri ale arheologilor. Ossowiecki spunea ca viziunile sale cu privire la trecutul obiectelor ii apar sub forma unui film pe care il poate opri, derula si analiza in voie.
