Lukacs spunea ca doua sentimente coloreaza fiecare mare roman: ironia si melancolia; Naratiunea lui Kundera este bogata in ambele ingrediente. Genul acesta de carte, insa, prezinta multe dezavantaje: necesita o lectura lenta (incetinerea, tocmai, este o alta dintre acele probleme de care s-a ocupat romancierul ceh), te obliga sa reflectezi si te impiedica sa consulti whatsapp sau sa te joci cu celalalt ochi si cealalta mana. Singurul avantaj la care ma gandesc este ca il fac pe cititor mai inteligent, ceva complet de prisos in zilele noastre cand algoritmul se ocupa de tot.
La un moment dat, naratorul ne invita sa reflectam asupra putrefactiei –aproape imediata- a idealurilor nobile care au inspirat initial deriva spre socialism: „Se reparau vechile nedreptati, incepeau sa se savarseasca noile nedreptati”, suntem informat la pagina 90. Emuland pe Kundera, sociolog necrutator in fictiunea sa, imi propun sa analizez aici relatia dintre declinul literaturii de idei si hipertrofia politicii la noi.
Capitolul unu: cele rele
Lucrul rau – am mai vorbit despre asta si alte ori – este ca inca inainte de pandemie traiam in societati depresive, fara iluzii de mantuire sau orizonturi de transcendenta, splendid scanate de Houellebecq, printre alti scriitori. Occidentul pierde hegemonia globala, iar clasele de mijloc din Statele Unite si Europa sunt fara speranta. Sa ne amintim de fraza lapidara a autorului francez: „Inainte, viata consta in asteptarea regatului, acum consta in asteptarea mortii”.
Acest climat psihologic depresiv s-a inrautatit odata cu criza din 2008 si a dat nastere la cresterea populismului de stanga si de dreapta atat in Statele Unite, cat si in Europa. Si pentru prima data, noile generatii din aceste tari nu au nicio speranta rezonabila de a se bucura de conditii de viata mai bune decat batranii lor; care, adaugat la un declin moral si spiritual evident, ii relega intr-o stare de frustrare constanta. Pandemia a exacerbat aceste probleme, crescand vertiginos nivelul de anxietate si cererea de ingrijire psihiatrica.
Al doilea capitol: eroarea si rasul
In realitate, nici criza financiara din 2008, nici pandemia si consecintele ei economice nu au distrus complet bunastarea de baza a societatilor dezvoltate. In Europa, sanatatea publica continua sa fie universala in practic toate tarile, iar protectia sociala garanteaza un nivel minim de venit si ingrijire pentru cei nevoiasi; in timp ce in Statele Unite economia si-a revenit cu o vigoare reinnoita in ultimii ani. Ce se intampla este ca cresterea nu mai poate fi la fel de rapida ca in deceniile precedente. Economiile care cresc in acest ritm sunt acum cele ale tarilor emergente, in orice caz. Ca urmare, exista un sentiment general de stagnare in Occident. Si noile tehnologii ofera solutii si stimulente aproape la fel de mult ca noile probleme: confortul muncii la distanta compenseaza cu greu anxietatile legate de aceeasi circumstanta; legatura permanenta cu familia si prietenii nu atenueaza sentimentul in crestere de singuratate asociat relatiilor digitale incerte si fragile. Probabil ca conditiile materiale ar fi inca suficiente pentru a dezvolta un proiect de viata satisfacator, daca cadrul cultural si institutional ar da sens experientei de a trai si a imbatrani. Dar intrucat exista un vid emotional subiacent, consecintele unei economii continuu amenintate si ale unei vieti profesionale stresante, concentrate pe competitie fara limite clare in spatiu sau timp, sunt percepute cu o intensitate mai mare, ceea ce genereaza nemultumire si teama.
Al treilea capitol: capcana si uitarea
Intelegerea adevaratei radacini a problemelor nu serveste, desigur, la rezolvarea lor instantanee si poate nici macar la atenuarea lor; cu toate acestea, cel putin evita sa cada in capcana cautarii unei solutii acolo unde nu exista. In populism, de exemplu. M-am referit la asta si in versiunile anterioare.
In alte vremuri, literatura a servit la luminarea situatiei problematice a omului in lume, dar acest tip de arta a cazut in uitare; acum, din ce in ce mai mult, audiovizualul (cinema, seriale de televiziune) sau naratiunea scrisa se concentreaza pe pur divertisment, care ii elimina virtutea „iluminatoare”, cu exceptia catorva cazuri vestigiale, precum cel al amintitului Houellebecq sau cel al veteranului Kundera. .
Capitolul patru: feedback pervers
Cu cat oamenii citesc literatura sau jurnalism de mai putina calitate, cu atat devin mai prosti in legatura cu propriile suferinte; ceea ce duce la cresterea curentilor demagogici. Aceste tendinte inunda retelele si afecteaza jurnalismul, fortati sa le asume si sa le incorporeze pentru a raspunde cererii. Literatura intra si ea usor in joc pentru a fi competitiva.
Capitolul cinci: Beneficiarii
Tensiunea – rezultatul erorii de interpretare pe care am semnalat-o mai inainte – aduce beneficii „jurnalistilor vedete” care participa la talk-show-uri de televiziune sau radio sponsorizate de grupuri media, care merg pe calea profitabila a satisfacerii cererii sociale de politica din ce in ce mai stridenta. continut.. Un bun exemplu in acest sens este cazul grupului Planeta, care editeaza ziarul La Razon si are interese in La Sexta, un post de televiziune cu ideologie opusa. In realitate, investitorilor grupului Planeta nu le pasa de gunoaiele pe care le vand ca literatura – care nu este mai rau, pe de alta parte, decat cea a altor edituri presupus mai literare – si nici de continutul politic pe care il furnizeaza public intr-o sau alta orientare. Pur si simplu, ca niste camile oportuniste, furnizeaza orice fel de drog la cerere si folosesc marionete bune pentru papusa lor: Wyomin, Inda, Marhuenda… Nu vreau sa spun ca papusii nu sunt sinceri cand se angajeaza in dispute sau dezbateri (probabil sunt), dar ca negustorii emisiunii le folosesc in avantajul lor. Beneficiarii situatiei sunt, fara indoiala, si politicienii profesionisti, inclusiv acei aparenti extremisti care isi vad bunurile crescande si pot, de exemplu, sa achizitioneze proprietati de lux la munte; pe langa faptul ca le asigura viitorul ca lectori platiti disproportionat. dar comerciantii spectacolului le folosesc in avantajul lor.
Daca oamenii ar intelege marja limitata care exista intr-o tara cvasi intervenita si periferica precum Spania pentru o actiune guvernamentala, supusa directivelor europene si dinamicii pietei transnationale, multi ar inceta sa mearga la vot sau ar face acest lucru, depasindu-si apatia, fara sa fie atenti. la discutii si analize, care ar ajunge sa lase statul in mainile tehnocratilor constransi la politici de centru sau de centru-stanga; ceva ce se intampla deja in culise, in afara ochiului publicului. Adevarul este ca ceea ce se decide in guvernul chinez sau in comunitatea noastra de vecinatate (doua entitati sinistre) ne influenteaza viata mult mai mult decat ceea ce implica votul nostru.
Capitolul sase: O profetie
Criza actuala se va incheia in curand, dar este probabil sa urmeze disfunctionalitati de mediu si sanatate in urmatorii ani. Consumul de politica-spectaculos va creste, ceea ce va duce la tensiuni si tensiuni sociale mai mari, care vor fi imediat reciclate, ambalate si revandute de catre mass-media. Este putin probabil ca o adevarata revolutie sa aiba loc daca entuziasmul (optimism iluzoriu) sau disperarea (foamete, suferinta fizica) nu depasesc anumite limite, care sunt inca departe. Este posibil, totusi, ca democratia liberala sa fie inlocuita progresiv de o dictatura democratica bazata pe retelele de socializare si sustinuta de experti si demagogi,
