Regizorul de film Woody Allen a recunoscut vineri ca filmarile la Festivalul Donostia Rifkin a fost „o experienta grozava” . „Eu si familia mea am avut ocazia sa petrecem luni intregi in San Sebastian si ne-a frant inimile sa nu ne fi putut intoarce”, a spus realizatorul, a carui lucrare deschide Sectiunea Oficiala a celei de-a 68-a editii a unui concurs in afara competitiei din pe care este plasat filmul in sine.
„Ne-a placut foarte mult fiecare secunda, calatoriile, drumetiile… Ne-a placut sa traim in Donostia , oamenii, mancarea… A fost o experienta grozava pentru noi si ne-ar fi placut sa mergem chiar si doua nopti, dar aceasta pandemie oribila . a stricat totul”, a recunoscut Allen.
Cu o parte din distributie precum Gina Gershon si Elena Anaya la Kursaal impreuna cu producatorul Jaume Roures (Mediapro), regizorul american, castigator al Premiului Donostia in 2004, si actorul Wallace Shawn au intervenit telematic din Statele Unite.
Filmul, care are premiera la Donostia, povesteste calatoria unui cuplu american casatorit la Festival , care le place foarte mult ambilor. Nu numai atat: ea are o relatie cu un regizor francez si el se indragosteste de o femeie care locuieste in oras. Allen a fost clar ca vrea sa fie filmat, pentru ca scenariul fusese foarte usor si se potrivea perfect in atmosfera de festival de la Zinemaldia.
Marea experienta de a filma intr-un oras care straluceste in mainile directorului de imagine Vittorio Storaro l-a facut si pe Gershon sa se bucure: „Am vizitat Donostia doar o noapte in urma cu cativa ani. Ma desparteam de vechiul meu iubit. A fost oribil, dar filmat aici ani mai tarziu A fost un vis, pentru ca m-am trezit dimineata si Woody stia deja ce vrea.Zilele nu erau prea lungi.Ma duceam la plimbare,faceam baie,faceam un dus si mergeam la Terminam la timp pentru o alta plimbare si cina . Cea mai grea parte a fost mancarea, nu am luat cateva kilograme in timpul filmarii, pentru ca este atat de bun incat imi doream sa mananc tot timpul.
Elena Anaya impartaseste impresia ca a fost „un dar al vietii”, desi experienta nu a fost la fel de vesela ca cea a lui Gershon: „In fiecare zi ajungea putin nevrozata pentru ca nu avea viata aceea relaxata ca Gina, dar a luat o adancime. suflu pana a doua zi . Imi doresc mereu sa ma intorc la San Sebastian. Ieri am mancat o friptura cu cartofi si ardei€ asa ca am trecut peste toate traumele filmarilor de a nu putea iesi la cina nici macar o noapte”.
Alegerea locatiei cu greu a durat , a recunoscut producatorul Jaume Roures: „Cand am inceput sa vorbim cu Woody, era deja clar ca vrea sa o faca la Donostia. Pentru el a fost decorul ideal pentru a face un film bazat pe referintele sale cinematografice. si fundamente, ca sa nu mai vorbim de cele ale intregii sale generatii si ale cinematografiei”.
„Ambalajul ar putea fi mai bun sau mai rau, dar vreau sa scap de ideea aceea ca se pare ca ocolim locurile facand carti postale turistice. Vicky, Cristina, Barcelona au avut sens in Barcelona si Rifkin are sens aici”, a adaugat Roures in referire la Donostia si Festivalul sau, una dintre referintele cinematografiei mondiale: „Unde altfel ar fi aici? Woody a fost foarte clar despre filmul pe care a vrut sa-l faca si am fost incantati”.
Filmul contine mentiuni cinematografice catre marii cineasti europeni. La intrebarile din presa daca exista loc pentru acest gen de geniu intr-o epoca marcata de reclama, Allen a amintit ca si pe vremea lui Bergman sau Truffaut existau regizori al caror obiectiv era sa multumeasca si publicul larg. Ca si acum, a adaugat el, si considera ca mereu va fi loc pentru ei.
De asemenea, in cinematograful statului spaniol, dupa cum a subliniat Anaya, care joaca rolul unui cardiolog in film. Intrebata despre sanatatea cinematografiei de stat si blocata in rol, Anaya a declarat ca „inima cinematografiei spaniole este foarte bolnava, situatia culturii este teribila, a fost puternic lovita si vreau sa amintesc ca cinematograful este un seif. loc in care nu se intampla nimic decat invitatia de a visa cu ochii deschisi”.
