Anul 2050: Prosumerii conduc lumea. Conceptia sa despre economie, cultura si arte ca producatori si consumatori liberi, sau aproape gratuit datorita costului marginal zero, si obiceiurile sale de a impartasi creatia au colonizat vietile marii majoritati a locuitorilor planetei. Este o noua era si o Renastere artistica.
Penultima realizare a democratizarii, autogestionarii si autoreglementarii unui sistem numit comun colaborativ care a rasturnat aproape in tacere capitalismul. Este intoarcerea pendulului catre sistemul comunitatilor colaborative din Evul Mediu care au aparut, atunci, pentru a supravietui domnului feudal, dar imbracat acum in tehnologie digitala. Triumful hiper-interconectivitatii si interactivitatii.
Anul 2014: Jeremy Rifkin (Denver, 1943) lanseaza ipoteza futurista anterioara in cartea The Zero Marginal Cost Society. Internetul lucrurilor, comunul colaborativ si eclipsa capitalismului(Paidos) si il completeaza cu un interviu la Madrid. Este o lucrare care reflecta una dintre tendintele din ultimii ani bazate pe transformare si noul mod de organizare a vietii sustinut de lumea digitala (40% din populatie foloseste internetul) pentru a crea o societate mai sustenabila bazata pe comunicare. Acel comun colaborativ si Internetul Lucrurilor (IDC), adica spiritul Internetului de a impartasi informatii si de a se conecta-relaziona-a se ajuta reciproc, atat pe pamant, cat si in spatiul cibernetic, incepe sa submineze sistemul capitalist, spune Rifkin, deoarece : „Puterea acestui IDC poate fi deja observata in anumite evenimente si sfera sa va fi puternica datorita capacitatii sale unificatoare, globale si instantanee”.
Utopic, optimist, indraznet, naiv, plin de speranta, visator, sarlatan, vizionar… sunt cateva dintre adjectivele pe care le-a primit profesorul Rifkin pentru aceasta noua teorie. Este opinia unuia dintre cei mai populari si influenti ganditori sociali, consilier al Uniunii Europene, diferiti sefi de stat (Angela Merkel, Francois Hollande sau, pe vremea lui, Jose Luis Rodriguez Zapatero) si mari oameni de afaceri si profesor al Programului. Training Executive la Wharton School din Pennsylvania.
Lucrarea reflecta
Teoriile sale urmaresc sa arate caile de neoprit ale celei de-a treia revolutii, bazate pe digital, in timp ce o incetinesc pe a doua. Iar capitalismul, emblema sa, mai degraba decat sa moara de succes sufera o implozie lenta. Omenirea incepe sa traiasca intr-un sistem hibrid intre capitalism si comunitatea colaborativa. Se vede in economie, odata cu aparitia lanturilor valorice si a ajutoarelor orizontale la initiativa individuala a populatiei sau a companiilor mici (in special in tarile in curs de dezvoltare sau din lumea a treia sau in experiente din Germania) sau a marilor companii precum Google care folosesc aceasta strategie sustinuta de dinamica Retelei.Si acestea variaza de la productia agricola in comunitati pana la convocarea de demonstratii sau asa-numitul crowdfunding (micro-patronaj).
Este, inainte de toate, o schimbare culturala in toate sensurile, spune Rifkin. In ceea ce priveste cultura ca creatie, este necesar doar sa intri in orice motor de cautare de pe Internet sau canal specializat precum YouTube sau retelele de socializare pentru a aprecia modul in care oamenii impartasesc si schimba cunostinte, cultura, petrecere a timpului liber si divertisment propriu si al altora. Internetul este elementul comun prin excelenta a ceea ce fiintele umane au facut intotdeauna. Si multe dintre lucrari sau proiecte sunt deja realizate cu colaborarea economica a oamenilor.
„Generatiile mai in varsta o numesc frauda, iar generatiile tinere impartasesc”
Este adevarat, recunoaste expertul, ca nu totul este inca reglementat si asta incurajeaza practicile proaste: „Generatiile mai in varsta ii spun frauda, iar cei tineri impartasesc. Dar trebuie creat un sistem care sa reglementeze acest lucru pentru ca cei care vor sa castige bani cu creatiile lor sa-l obtina si cei care prefera Creative Commons, liber de aproape toate drepturile, sa circule pe internet”.
Semintele acelei hibriditati de capitalism-comune sunt multe. Una dintre cele mai recente este cea a trupei U2 cu noul lor album. Irlandezii si-au lasat albumul gratuit pe internet timp de o luna, iar apoi va fi vandut cu melodii in plus. O paradigma in care prezenta autorului ar reveni la vremea de dinaintea tiparului. Aproape anonim. Importanta paternitatii, isi aminteste Rifkin, este un concept nou in istoria umanitatii si a comercializarii artei care se incadreaza in roata capitalismului.
Sentimentul de proprietate se schimba, potrivit lui Rifkin. Noile generatii, adauga el, nu mai vor sa cumpere o masina atat de mult, de exemplu, cat vor sa se poata deplasa. Prefera sa cheltuiasca bani pe activitati digitale. „Isi pun in comun activele si asta ne permite sa ne producem propriile videoclipuri, muzica sau carti la un cost redus.” Ce se intampla este ca deocamdata, deplange el, Google si marile platforme beneficiaza economic.
Partea intunecata a acelei hiperconexiuni sunt datele pe care cativa le detin si ar continua sa le aiba in intreaga lume. „Acea parte este infricosatoare nu numai din cauza transparentei fiecarui individ, reflectata in amprenta digitala, ci si din cauza riscului de terorism cibernetic si a companiilor care vor sa monopolizeze Internetul si care zdruncina neutralitatea sistemului”.
Intrarea in aceasta noua era nu va fi usoara. Trebuie sa inceapa, explica Rifkin, cu o schimbare de mentalitate care se indeparteaza din copilarie de sentimentul proprietatii absolute ca atare. In plus, asigura el, imprimantele 3-D vor fi la ordinea zilei pentru a crea ceea ce oamenii isi doresc practic. In anul 2020, adauga el, „vor exista aproximativ o suta de miliarde de senzori in intreaga lume care organizeaza totul digital, vor functiona ca o mare extensie a creierului uman si vor fi conectati intr-o mare familie in viata economica, sociala si culturala”.
Ar fi retragerea unui sistem capitalist care, dupa Sigmund Freud, isi bazeaza succesul pe faptul ca a stiut sa atinga cheia dorintei in fiinta umana, aceea a consumului nesatios de a dori din ce in ce mai mult. „Freud avea nevoie de un terapeut bun”, spune Rifkin, „dar nu a existat altul la fel de bun ca el”.
